Angajatorii a căror activitate este afectată de pandemia de coronavirus și de măsurile luate de autoritățile române pentru combaterea acesteia, în mod direct și indirect pot opta pentru una dintre următoarele soluţii în ceea ce priveşte contractele individuale de muncă încheiate cu angajaţii:
1. Telemunca. Este soluţia ideală în acele domenii unde obiectul de activitate permite desfăşurarea de acasă a activităţii de către angajaţi. Angajatorul îşi păstrează prerogativa de verificare a activităţii salariatului. Însă este esenţial ca în actul prin care părţile stabilesc desfăşurarea activităţii în regim de telemuncă, fie că este contractul individual de muncă, fie un act adiţional la acesta, să fie făcute mai multe mențiuni prevăzute de lege. Prin Decretul de prelungire a stării de urgență din data de 14 Aprilie 2020, pe durata stării de urgență, munca la domiciliu sau în regim de telemuncă poate fi dispusă prin act unilateral al angajatorului.
2. Reducerea programului de lucru. În cazurile în care activitatea unităţii nici nu continuă la capacitate normală, dar nici nu se suspendă, ci doar se reduce temporar pe o perioadă mai mare de 30 de zile lucrătoare, angajatorul are posibilitatea reducerii programului de lucru al angajaţilor săi de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului.
3. Întreruperea activităţii. În cazul mai puţin fericit în care unitatea este nevoită să-şi întrerupă activitatea în toate departamentele sau doar într-o parte a lor, salariaţii din departamentele unde activitatea a fost întreruptă rămân angajaţi şi primesc o indemnizaţie de 75% din salariu, rămânând la dispoziţia angajatorului, astfel încât angajatorul să poată dispune în orice moment reînceperea activităţii.
Printr-o succesiune de noi acte normative, statul oferă angajatorilor şi salariaţilor o serie de soluţii, precum decontarea de la bugetul de stat a indemnizaţiei de 75% plătită de angajator pentru zilele libere acordate salariaţilor în această perioadă în care este instituită starea de urgenţă; acordarea pe o perioadă de 90 de zile a stimulentului de inserţie pentru angajaţii care s-au întors la lucru din concediul de creştere copil; digitalizarea modului de transmitere a cererilor, declaraţiilor şi altor documente către instituţiile care acordă aceste ajutoare; acordarea în continuare, fără întrerupere, a beneficiilor care au drept condiție frecventarea cursurilor de învățământ de către copii sau tineri etc.
Totodată, Guvernul încurajează întreprinderile mici şi mijlocii să-şi păstreze personalul angajat cel puţin până la data de 31.12.2020, impunând această condiţie pentru garantarea unor împrumuturi bancare noi.
Astfel, prin OUG 42/2020 aflată în vigoare din data de 04.04.2020, statul acordă întreprinderilor mici şi mijlocii o serie de noi facilităţi, cum ar fi garantarea creditelor pentru investiţii sau pentru capital de lucru în procent maxim de 80% sau chiar 90 % din valoarea finanţării în unele condiţii.
Pentru o parte din aceste credite garantate de stat, Ministerul Finanţelor Publice subvenționează până la data de 31.12.2020 dobânzile aferente creditelor pentru finanțarea capitalului de lucru și a creditelor pentru investiții în procent de 100% din bugetul Ministerul Finanțelor Publice în cadrul unei scheme de ajutor de stat sau de minimis asociate acestui program.
Valoarea maximă cumulată a finanțărilor garantate de stat care pot fi acordate unui beneficiar nu poate depăși 10.000.000 lei.
Întreprinderea trebuie să depună un document scris prin care se angajează să nu disponibilizeze personalul existent până la 31 decembrie 2020. Întreprinderea poate organiza programul de lucru al salariaților în funcție de evoluția activității curente a acesteia.
4. Concedierea. Cea mai gravă situaţie în care poate ajunge un angajator este cea în care este obligat să desfiinţeze unul sau mai multe posturi. În acest caz, angajaţii ale căror posturi sunt desfiinţate vor fi concediaţi din motive care nu le sunt imputabile. Asta înseamnă că, în caz de litigiu, tot ce va trebui angajatorul să dovedească este caracterul real şi serios al cauzei desfiinţării posturilor respective, iar nu o eventuală culpă a angajatului.